Auzim multe uneori în biserică, seminar, discuții generale etc. despre divinitate, așa că m-am determinat să mă întreb: pentru ce este baza Scripturală? doctrina creștină a binitarianismului?
ACTUALIZARE:
Binitarianism, așa cum eu înțeleg în prezent și în prezent deduc despre, este credința că Tatăl și Fiul sunt două persoane într-un singur Dumnezeu (similar cu teoria trinității fiind 3 persoane într-un singur Dumnezeu) și Duhul Sfânt este puterea operațională a lui Dumnezeu, dar nu o persoană.
Comentarii
- De ce anume ați anulat aceste modificări?
- Modificările din corp au fost inutil.
Răspuns
Diferite tradiții au mai multe nuanțe în modul în care înțeleg trinitatea, dar cele mai relevante și mai o parte convenită din această definiție este: Dumnezeu este trei „persoane”, Tatăl, Fiul, Duhul Sfânt și fiecare „persoană” este clar diferențiat de celelalte două și toate trei există simultan.
Binitarianismul – credința că Dumnezeu este o ființă „binitară” – este efectiv identic cu trinitarismul, cu o singură excepție: spiritul sfânt nu este considerat a fi o „persoană”.
Deci, acolo unde Biblia vorbește despre Tatăl și / sau Fiul, binitarienii sunt de obicei de acord cu trinitarienii cu privire la modul de interpretare a acestor texte. Dezacordul se reduce la interpretarea părților din Biblie în care este menționat spiritul sfânt.
I Nu cred că este necesar aici să revizuim fiecare verset posibil de relevanță, dar voi menționa în schimb câteva texte cheie care modelează abordarea binitară a bibliei:
-
Focus este plasat pe un verset precum 1 Corinteni 8.6, unde Pavel descrie că credința creștină este centrată în jurul „unui singur Dumnezeu, Tatăl” și „un singur Domn, Iisus Hristos”, fără nicio mențiune a duhului sfânt.
-
Primul Ioan 1.3 spune că „părtășia noastră este cu Tatăl și cu Fiul său Iisus Hristos” (ESV). Din nou, binitarii notează lipsa de referință la duhul sfânt ca „persoană” cu care împărtășim părtășia.
-
Apocalipsa 3.21, 5.6, 7.17 și 22.1.3 îi înfățișează pe Isus (Mielul) și pe Dumnezeu împărtășind un singur tron, dar nu este făcută nicio portretizare a spiritului sfânt care împarte și acest tron .
-
Extragând din ambele idei reprezentante d, atât în 2, cât și în 3 de mai sus, se pune un accent suplimentar pe alte texte care se concentrează pe Dumnezeu și pe Isus, fără nicio referire la duhul sfânt atunci când altfel ne-am „aștepta” să găsim o asemenea referință (de ex. Romani 10.9, 1 Corinteni 15.20-28, Evrei 1.1-4).
-
Majoritatea epistolelor încep cu autorul identificându-se pe sine, identificându-și cititorii intenționați și salutând unde sunt binecuvântările invocat. Toate saluturile invocă binecuvântarea de la Dumnezeu Tatăl sau de la Dumnezeu și Isus. De exemplu, Pavel își întâmpină adesea cititorii cu „Har și pace pentru tine de la Dumnezeu Tatăl nostru și de la Domnul Isus Hristos”. Binitarii consideră lipsa de menționare a spiritului sfânt ca o indicație că spiritul nu este o „persoană” distinctă așa cum îi înțelegem pe Dumnezeu și pe Isus.
-
Puncte suplimentare sunt că, în cadrul noului testament, găsim exemple de rugăciune, închinare și laudă îndreptate spre Dumnezeu și Isus, dar nici rugăciune, închinare sau laudă îndreptate spre duhul sfânt.
Binitarianismul vede în cele din urmă teologia, soteriologia, escatologia etc., ale noului testament, formându-se în jurul a două persoane distincte, Dumnezeu și Iisus. Duhul sfânt este înțeles ca spiritul singular al lui Dumnezeu și al lui Isus (de exemplu, Romani 8.9), dar nu o persoană distinctă, similar cu modul în care spiritul unui om nu este o persoană distinctă.
Cu toate acestea, în funcție de unele în anumite contexte, termenul „duh sfânt” nu este înțeles de binitarieni ca având o definiție sistematică. În unele contexte, termenul este înțeles ca referindu-se la spiritul lui Dumnezeu (de exemplu, paralelismul dintre Matei 10.20 și Luca 12.12), dar în alte contexte poate fi înțeles ca ceva mai general (de exemplu, Psalmul 51.11 ca o paralelă poetică cu „prezența” lui Dumnezeu sau Luca 1.35 ca o paralelă cu „puterea Celui Preaînalt”).