Cui se referă “ mama lui Zebedeu ' fiii ”?

Desigur nu putem fi siguri de ce Matei a ales să se refere la cineva drept „mama fiilor lui Zebedeu”, dar putem furniza o ipoteză rezonabilă examinând dovezile.

Identitate

prima piesă a puzzle-ului este de a determina cine a fost exact această femeie. Această întrebare este de fapt destul de simplă. Mai târziu în Matei găsim:

Au existat de asemenea, multe femei de acolo, privind de la distanță, care îl urmaseră pe Iisus din Galileea, slujindu-i, printre care erau Maria Magdalena și Maria mama lui Iacov și Iosif și mama fiilor lui Zebedeu. (Matei 27: 55- 56, ESV)

Ἦσαν δὲ ἐκεῖ γυναῖκες πολλαὶ ἀπὸ μακρόθεν θεωροῦσαι, αἵτινες ἠκολούθησαν τῷ Ἰησοῦ ἀπὸ τῆς Γαλιλαίας διακονοῦσαι αὐτῷ · ἐν αἷς ἦν Μαρία ἡ Μαγδαληνή, καὶ Μαρία ἡ τοῦ Ἰακώβου καὶ Ἰωσὴφ μήτηρ, καὶ ἡ μήτηρ τῶν υἱῶν Ζεβεδαίου (Nestle 1904)

în timp ce Mark are într-un pasaj paralel:

Au existat și femei care priveau de la distanță, printre care Maria Magdalena și Maria mama a lui Iacov cel mai mic și a lui Iose și a lui Salome. (Marcu 15:40)

Ἦσαν δὲ καὶ γυναῖκες ἀπὸ μακρόθεν θεωροῦσαι, ἐν αἷς καὶ Μαρία ἡ Μαγδαληνὴ καὶ Μαρία ἡ Ἰακώβου τοῦ μικροῦ καὶ Ἰωσῆτος μήτηρ καὶ Σαλώμη,

Gradul ridicat de similitudine textuală aici (mai ales clar în greacă) garantează practic că aceste două pasaje reprezintă o dependență literară. Voi reveni la natura dependenței; deocamdată, este suficient să menționăm că cei doi autori descriu aceeași femeie. Mark o numește „Salomee”, iar Matei o numește „mama fiilor lui Zebedeu”. Astfel, de-a lungul istoriei creștine, Salome a fost identificată ca mama a doi dintre discipolii lui Isus – Iacov și Ioan, care în altă parte sunt identificați ca „fiii lui Zebedeu” (de ex. Marcu 10:35).

Mai multe despre Salome

Înainte de a reveni la întrebarea de bază, ar putea fi util să descrieți pe scurt cine a fost Salome. În relatarea lui Iosif despre răstignire, el înregistrează femeile de pe scenă ca:

mama sa și sora mamei sale, Maria soția lui Clopas, și Maria Magdalena. (Ioan 19:25)

pe această bază, unii comentatori concluzionează că Salomeea era sora Mariei. Spre deosebire de legătura dintre Marcu și Matei, însă, această concluzie nu este solidă. „Sora mamei sale” s-ar putea referi într-adevăr la Salomeu, dar s-ar putea referi și la una dintre femeile nenumite ale lui Marcu / Matei.

În altă parte, Marcu 16: 1 îl plasează pe Salome la mormânt când este descoperit gol, împreună cu „mama lui Isus și Maria, mama lui Iacov și Iosif. Relatarea paralelă a lui Matei enumeră doar cele două Marii.

Mai târziu, scrierile gnostice Salome apar de mai multe ori. În Evanghelia lui Toma ea se declară ucenică a lui Isus.Un fragment păstrat din Evanghelia egiptenilor o numește discipolă și implică că este necăsătorită și fără copii. În Pistis Sophia , Salome capătă o importanță mult sub Maria Magdelene (care era foarte importantă în scrierile gnostice), dar la egalitate cu un discipol masculin „mediu”. O versiune extinsă a lui Marcu (așa-numitul „Marcă secretă”), a adăugat cel puțin un verset suplimentar despre Salomeu în timpul slujirii lui Isus. Protevangelion of James mai ortodox, o narațiune pentru copii, face din Salome Maria „moașa și primul credincios în misiunea lui Isus”.

Proeminența lui Salome în scrierile gnostice este surprinzătoare având în vedere că ea apare pe nume numai în Evanghelia lui Marcu, cea mai puțin populară dintre Evanghelii din Pentru a explica această proeminență, savanții au sugerat că probabil a existat o tradiție Salomei timpurie, independentă de Evanghelii. Deși lucrările ulterioare în care apare nu au în general nicio valoare istorică, putem fi destul de siguri că, cel puțin Salomeea a fost un adevărat persoană și un adept al lui Isus în timpul vieții sale. Există, de asemenea, o șansă decentă ca ea să joace un rol notabil în Biserica primară. ¹

Critica sursei

Revenind la întrebarea relației dintre Marcu și Matei, avem trei date potențiale:

1) Marcu spune „Maria Magdalena, Maria mama lui Iacov și Salome au cumpărat condimente pentru ca aceștia să meargă să ungă„ trupul ”lui Isus (16: 1) în timp ce Matei spune„ Maria Magdalena și cealaltă Maria au mers să vadă mormântul ” (28: 1).

• Există puține asemănări verbale aici, deci cele două conturi reprezintă probabil conturi independente ale aceluiași eveniment.

2) Pasajul care a stimulat întrebarea OP. În Matei (20: 20-28), „mama fiilor lui Zebedeu” îi cere lui Isus să-și așeze fiii la mâinile drepte și stângi când vine împărăția sa. În relatarea lui Mark (10: 35-45), Iacov și Ioan întreabă direct.

• Aceste pasaje au cu siguranță o dependență. Limbajul folosit este destul de similar și, în ciuda deschiderilor lor diferite, ambele relatări au răspunsul lui Isus îndreptat către Iacov și Ioan.

3) Listele femeilor la răstignire, menționate mai sus (Marcu 15:40, Matei 27: 55-56)

• După cum sa menționat anterior, conturile arată dependență.

Deci cine depinde de cine? Asta depinde de ce se decide în activitatea redacțională aici.

Critica redactării

Dacă cineva se angajează să primească prioritatea absolută Markan, atunci diferențele trebuie să fie față de activitatea redacțională a lui Matei. În acest punct de vedere, Matei trebuie să fi avut un motiv să schimbe solicitantul din Marcu 10: 35-45. Poate că a simțit jenant pentru doi mari discipoli să facă o astfel de cerere, așa că pune-o în gura mamei lor.

În favoarea acestui punct de vedere, acesta oferă un motiv satisfăcător pentru expresia „mama fiilor lui Zebedeu”, deoarece pasajul este cu adevărat despre „fiii lui Zebedeu”, așa cum Iacov și Ioan sunt adesea menționați a colectiv, deci identificarea vorbitorului ca mama lor în loc de nume are sens. Împotriva acestui punct de vedere, Matei nu se teme ca discipolii să facă cereri nerezonabile / să spună lucruri stupide în altă parte, așa că „inventarea” unui vorbitor aici pentru a rezolva problema nu pare ceva tipic redacției lui Matei. & Ioan arată mai bine? Ei sunt încă descriși ca dorind gloria / neînțelegând corect misiunea / împărăția lui Isus, dar au acum potențialul jenant suplimentar de a nu fi suficient de îndrăzneți să întrebe ei înșiși, făcându-i pe mama lor să o facă pentru ei.

Cea mai mare provocare pentru o viziune prioritară Markan, deși este Matei 27: 55-56. Aici Matthew ar fi schimbat direct „Salome” pentru „mama fiilor lui Zebedeu”. Dacă scopul său era să conecteze femeile la discipoli, de ce să nu folosim „Salome, mama lui …”, similar cu modul în care descrie a doua Maria, în loc de doar „mama lui …”? Gundry poate oferi doar explicația slabă (în mintea mea): ²

Obscuritatea lui Salome, proeminența fiilor lui Zebedeu și dorința unei paralele cu descrierea imediat precedentă a Mariei ca mamă (a cărei proeminență nu va permite pierderea numelui ei) influențează revizuirea lui Matei.

Toate aceste lucruri ar putea într-adevăr să-l împingă pe Matei să adauge „mama lui …”, dar cineva se străduiește să vadă cum ar fi nevoie ca vreunul să renunțe la „Salome”. Singura jumătate explicația – că Maria ar fi fost mai proeminentă – este speculație pură și ignoră faptul că „Salome, mama lui …” este o paralelă mai puternică cu „Maria, mama lui …” decât este pur și simplu „mama lui …”, dacă , într-adevăr, Matei a dorit să facă o paralelă verbală.

Este rezonabil să presupunem că Matei a vrut să conecteze femeile de la răstignire la descrierea sa despre ea mai devreme în Evanghelia sa, dar aceasta este o presupunere la fel de valabilă în conformitate cu orice dependență t heory.Dacă cineva nu este dedicat priorității lui Markan, apare o explicație generală mai ușoară: Mark îl simplifică pe Matthew pe cele două pasaje dependente. Acest lucru este valabil la fel în cadrul unei teorii prioritare Matthean absolute și a unei teorii mai flexibile, care permite ambelor Evanghelii să păstreze tradiția mai primitivă în anumite puncte.

În această perspectivă, Marcu vede că Iacov și Ioan sunt adevăratele se concentrează pe Matei 20: 20-28 și înțelege că cererea, deși rostită de Salome, vine cu adevărat de la Iacov și Ioan și astfel o pune în gura lor (sau crede că cererea a fost făcută în mod colectiv). El simplifică astfel pasajul omițând partea lui Salomee. La fel, în 15:40 simplifică „mama fiilor” lui Zebedeu pentru că știe numele ei și nu vede niciun motiv pentru formularea complicată.

Poate că Mark avea un acces bun la „tradiția Salomei timpurii” menționată mai sus și astfel știa bine cine era. Această ipoteză are și avantajul explicării versetului de ungere (16: 1), care este singurul pasaj de înviere din oricare dintre cele patru Evanghelii care menționează Salomeu. Dacă Mark ar avea cunoștințe superioare despre Salome, ar explica cum știa acest detaliu suplimentar, care ar fi putut fi necunoscut lui Matei.

De ce „fiii„ Mamei lui Zebedeu ”?

Întrebarea este atunci, de ce se referă Matei la Salomee ca fiind „fiii mamei lui Zebedeu” în loc de „Salomei” sau „soția lui Zebedeu”? Putem sugera rapid un motiv bun pentru care nu ar fi numită „soția lui Zebedeu” – Zebedeu nu este o figură importantă în Evanghelii. Nu există nicio indicație că ar fi devenit vreodată un adept al lui Isus și singura dată când bărbatul apare este când Iacov și Ioan l-au lăsat într-o barcă de pescuit pentru a merge și a-l urma pe Isus.

Fiii lui Salome, desigur, sunt figuri importante în Evanghelii. Astfel, este evident că „mama lui …” este o referință mai clară / mai bună decât „soția lui …” ( Câțiva comentatori adaugă posibilitatea ca Zebedeu să fi murit până la momentul în care Salomei a fost atât de menționat, dar consider că aceasta este o presupunere inutilă și o explicație insuficientă.)

De ce Matei folosește „mama lui … „în loc de” Salome „, există două explicații plauzibile. Prima este că el dorește să sublinieze legătura ei cu James și John. Această formulare are sens mai ales în 20: 20-28, unde rolul ei în poveste este lipsit de importanță. într-adevăr, este firesc să spui ceva de genul mamei lui „John” a venit și a făcut o cerere pentru el „într-o situație precum cea descrisă, chiar dacă cineva știa numele mamei lui John. Întrucât Iacov și Ioan sunt adesea denumiți în mod colectiv „fiii lui Zebedeu”, nu există niciun motiv pentru care „mama fiilor lui Zebedeu” ar avea o conotație diferită de „mama lui Iacov și Ioan”. Este posibil, deci, că Matei a repetat pur și simplu aceeași formulare în relatarea sa de răstignire pentru a arăta clar că se referea la aceeași femeie. Această explicație funcționează perfect sub prioritatea Matthean și în mod adecvat sub prioritatea Markan (unde este ciudat, dar plauzibil că „Salome” a căzut).

A doua explicație este că Matei pur și simplu nu știa numele lui Salome. Acest lucru nu ar fi imposibil chiar dacă autorul lui Matei este apostolul Matei – el nu ar ști / aminti în mod necesar numele unui femeie pe care a întâlnit-o doar de câteva ori. Totuși, ar părea mai ușor să susțină această ipoteză dacă apostolul nu ar fi fost autorul Evangheliei. Acest lucru ar face mai dificil să se vadă prioritatea lui Matthean, dar nu este neverosimil dacă unii adepți ai lui Matei au scris Evanghelia după moartea sa, folosind mărturia sa de martor ocular care nu s-a întâmplat să includă numele lui Salome.

Concluzie

În lumina dovezilor, cea mai simplă / cea mai bună explicație este că Matei a scris 20: 20-28 și 27: 55-56 înainte ca Marcu să scrie pasajele sale paralele (sau mai exact că versiunile lui Matei ale pasajelor) este tradiția mai primitivă). El a folosit „mama fiilor lui Zebedeu” în 20:20 pentru că povestea era primară despre fiii lui Zebedeu și, prin urmare, era complet natural să descrie vorbitorul ca pe mama lor. Apoi a dus acea formulare înainte în contul său de răstignire. Este posibil ca Matei să fi cunoscut numele lui Salomeu, dar nu a văzut necesitatea menționării acestuia dacă a făcut-o.

Marcu 10: 35-45 reprezintă apoi o simplificare a relatării lui Matei. În consecință, în cont de răstignire, el nu a avut niciun folos pentru formularea lungă „mama lui …” și a înlocuit numele actual al lui Salome. Probabil că a avut și acces la informații independente despre Salome, ceea ce explică faptul că numai el a menționat-o în relatarea sa de mormânt gol.

În cele din urmă, sunt de acord cu sugestia lui Jonathan Chell că formularea lui Matthew permite o femeie altfel neidentificabilă care să fie asociată cu fiii ei foarte importanți. Intervenția divină, desigur, nu poate fi dovedită ca o explicație hermeneutică, dar este cu siguranță interesant faptul că, fără expresia „ciudată” a lui Matei, Salome nu ar fi primit creditul (pe nume) pe care îl merită pentru creșterea marilor apostoli ai lui Iacov și Ioan .

Referințe

¹ Informațiile extra-biblice despre Salome provin în principal din Gospel Women: Studies of the Named Women in the Evanghelies de Richard Buckham

² Matei: un comentariu la manualul său pentru o biserică mixtă sub persecuție de Robert Horton Gundry

În aceste versete din Matei, nu pare să existe un răspuns clar cu privire la motivul pentru care mama a fost identificată în acest fel. Cu toate acestea, primul verset face parte din povestea mai mare Matei 20: 20-28 ; arată că toți cei doisprezece apostoli continuă să înțeleagă greșit că măreția nu va veni din puterea domnească, ci din slujirea umilă.

Există o poveste paralelă anterioară în 1 Regi 1; aici sunt câteva dintre formulările comparabile:

1 Kings 1: 16-17 (NIV) Batcheba (mama lui Solomon) s-a închinat, prosternându-se în fața regelui. „Ce vrei?” 17 Ea i-a zis: „Stăpâne, tu însuți mi-ai jurat pe robul tău de Domnul, Dumnezeul tău:„ Fiul tău Solomon va fi rege după mine și el va sta pe tronul meu. ”

Matei 20: 20-21 (NIV) Atunci mama fiilor lui Zebedeu a venit la Isus cu fiii ei și, îngenuncheat, i-a cerut o favoare.21 „Ce vrei?” a întrebat el. Ea a spus: „Acordă ca unul dintre acești doi fii ai mei să stea la dreapta ta, iar celălalt la stânga ta în regatul tău.”

În povestea 1 Regi 1: 11-30 , mama îi dăduse slujba regelui David. Când a apărut că Solomon nu avea să primească tronul , ea mama trebuia să fie cea care să se adreseze regelui mai în vârstă și să întrebe de ce nu.

În rezumat, David a ajuns să-i dea tronul lui Solomon, așa că o slujire adecvată este într-adevăr ceea ce a dus la măreție. Ulterior (în Matei), Iacov, Ioan și ceilalți zece apostoli mai trebuie să învețe asta.

Se pare metodologia scrierii în acele vremuri. Acest tip de stil de scriere a încurcat oamenii de generații. Referirea la oameni prin ceea ce fac sau relația lor cu terții era obișnuită în stilul scris în zilele noastre. ” Mama fiilor lui Zebedeu ” vreau doar să indicăm faptul că pentru acest autor anume această femeie nu avea o importanță atât de mare decât Zebedeu și fiii lui. ” Acesta nu este fiul Tâmplarului? ” Mathews 13:55. Vecinii lui Isus l-au văzut pe Isus ca pe cineva care nici nu merită menționat. Și nici măcar nu l-au menționat pe Iosif. Afirmăm că autorul se referă la Salome, sora Mariei, Mama lui Iisus, Domnul nostru. Multe femei nu sunt menționate după numele lor, ci după cine sunt mama sau soțiile. Mama lui Ioan și a lui Iacob părea a fi o mamă foarte posesivă care îi cerea lui Iisus (nepotul ei) să-i așeze pe cei doi copii ai săi (verii lui Iisus), unul la dreapta lui și unul la stânga în Gloria Sa (Matei 20: 20-28 ). femeie foarte solicitantă, foarte diferită de umila și plină de sora Grace Mary! Salome pare să fie mai tânără decât Maria. Este posibil ca acesta să fie motivul pentru care nici măcar nu este menționată. În cele din urmă, este important să observăm că John ar putea avea și-a dus mătușa Maria la casa părinților săi Salome și Zebedeu, deoarece Ioan pare să fi fost prea tânăr pentru a-și avea propria casă și propria familie. Ioan ar fi putut avea în jur de 18 ani când Iisus i-a dat mama lui pentru ca el să poată avea grijă de ea Isus era singurul ei fiu și Iosif ar fi putut să fi murit cu ceva timp înainte de a-și începe slujirea. În plus, ceilalți veri, unchi și mătuși ai lui Isus nu erau cu adevărat la bord cu el. Uită-te la sentimentul de atitudine de superioritate al lui Salome! S-ar putea să se gândească: ” Sunt mătușa lui „Iisus” și sora mamei sale. Sunt minunat! Și fiii mei sunt minunați! ”