În limba mea maternă, există un cuvânt care vorbește exact despre limba „bebelușului”, care nu are pronunții adecvate.
„R” devine „L” în aproape toate cazurile.
Există vreun termen care descrie limbajul „bebelușului” sau este numit numai limba „bebelușului”?
Știu „vorbă despre copii”. Dar cred că este diferit. Acolo, folosiți cuvinte diferite (spuneți: boo-boo pentru descrierea unei plăgi ). Aici, eu „folosesc același cuvânt , dar bebelușii indieni înlocuiesc„ R ”cu„ L ”ca în„ mașină ”care devine„ KAAL „. Pentru a clarifica acest lucru în continuare, vorbirea despre bebeluși este ceea ce „vorbești” cu bebelușii, eu caut termenul în care un „bebeluș vorbește” cu tine!
Din nou, mă îngrijorează ce facem numiți pronunția, intonația, accentul sau stilul așa cum pronunță bebelușii.
Comentarii
- Crescând gemeni, am observat acel fenomen, în diferite grade și manifestându-se diferit, la ambii copii. Unul dintre copiii mei, pentru o vreme, nu a putut spune ” L „, deci ” sticlă ” a apărut ca ” gyass ” și ” doamnă drăguță ” ca ” drăguț nady „. La un adult, ‘ se numește defect de vorbire , dar, desigur, ‘ nu este ” defect ” la un copil, doar o dificultate în învățarea unor sunete. Cât durează dificultatea determină dacă îl numim defect (sau handicap) . Oricum, aceasta este mai mult o întrebare despre ramura lingvistică care se ocupă de achiziționarea limbajului . Vă sugerez să vă concentrați cercetările acolo.
- Mi-ați atras atenția asupra cuvântului ‘ adulți ‘ de acolo. Creează ambiguitate. Îndepărtat! Mulțumiri. Acum vorbim despre bebeluși ‘ natural mod de pronunțare a cuvintelor numai. 🙂
- Pentru a continua … Dacă starea persistă, termenul medical este o patologie a vorbirii , iar termenul educațional este o (vorbire) dizabilitate de învățare . copilul ar fi trimis la un logoped pentru logopedă . De asemenea, ar testa audierea copilului ‘, pentru a vedea dacă acest lucru ar putea contribui la problema vorbirii.
- Nu există nimeni natural modalitate prin care bebelușii să pronunțe cuvinte. Ei trebuie învățați fonemele limbii. Unii copii îi iau mai repede decât alții sau au dificultăți cu sunete diferite.
- Încă cred că ” baby talk ” este termenul dorit. Dacă un adult spune, ” Te wuv „, fie au un defect de vorbire, fie folosesc conversații pentru copii. Folosim expresia baby talk pentru a ne referi la cuvinte speciale precum ” boo-boo, „, dar folosim și aceeași frază pentru a descrie felul în care copiii pronunță lucrurile diferit.
Răspuns
Cred că baby talk este termenul comun și adecvat. Se referă la cuvintele sau sunetele pe care le face un bebeluș când învață să vorbească. În plus, se referă și la un limbaj special pe care adulții îl folosesc uneori pentru a vorbi cu bebelușii.
De asemenea, îl putem numi babble. Putem folosi babble atât ca substantiv, cât și ca verb.
Comentarii
- Nu aș fi de acord cu babble … numai când aud ” bâlbâială ” folosit este să mă refer la sunetele non-cuvinte pe care le fac sugarii pre-verbali.
Răspuns
Dacă vă referiți la limba pe care o folosesc bebelușii înainte de a învăța un limbaj ADEVĂRAT, atunci când fac sunete amuzante ca „ boo boo coo coo yoo yoo „sau orice altceva fără nici un sens real, nu avem un substantiv pentru asta, ci un verb, care este” a bâlbâi „. Același cuvânt este folosit și pentru adulții care vorbesc fără să aibă sens.
Comentarii
- Babbling este un substantiv pentru a babble
Răspuns
(vorbitor de engleză nativă americană aici.)
Cred că „baby talk” este corect termen, chiar dacă oamenii spun cel mai adesea „vorbă despre bebeluși” în legătură cu modul în care adulții vorbesc cu bebelușii. * Înțeleg concepția a „vorbirii despre bebeluși” ca fiind limbajul propriu al bebelușului. Spui „boo-boo” pentru o rană pentru că te prefaci că vorbești în vorbă despre bebeluși.Din același motiv, vorbești cu o voce mai mare decât în mod normal, încetinești, folosești glissandos etc., deoarece imiți sunetele bebelușilor.
O parte din îngâmfare este că bebelușii știu foarte puține cuvinte , sau nu cunoașteți decât cuvinte „naturale” precum interjecții. Acesta este motivul pentru care folosești doar vocabularul cel mai elementar atunci când vorbești cu bebelușii. Observă că sintagma „vorbire despre bebeluși” este ea însăși vorbire despre bebeluși. „vorbi” în locul „limbajului” înlocuiește un cuvânt elementar, folosit extrem de larg ca persoanele cu vocabulare foarte mici trebuie, în locul unui cuvânt pentru adulți mai adecvat. Observați cât de condescendent ar fi să se referă la o limbă vorbită normală la fel mod: a spune „vorbă eschimos” în loc de „ Inuktitut ” ar sugera că vorbitorii săi sunt intelectual la nivelul copiilor.
* Articolul Wikipedia rezumă cercetările privind modul în care adulții vorbesc cu bebelușii. Nu este un bun ghid pentru semnificația obișnuită a termenului „vorbă despre bebeluși”. Consultați „ Wikipedia nu este un dicționar ” pentru mai multe informații despre acest lucru.
Comentarii
- De fapt, vorbirea mai mare și mai lentă nu este ‘ neapărat pentru a imita bebelușii, ‘ este de fapt foarte benefică în a-i ajuta să învețe limba. Există o mulțime de studii despre asta.
- @Catija Într-adevăr, natura funcționează în moduri extraordinare: amestecăm limbajul vorbit cu o imitație a bebelușului, iar copilul învață astfel să imite limbajul. (Acest lucru nu ‘ nu funcționează cu pisica mea.) Dar nu ‘ nu trebuie să știm despre asta pentru a înțelege că ” baby talk ” este o minune pentru ” talk ” de bebeluși – chiar dacă adulții îl imită, cercetătorii studiază discursul adulților ‘ și efectele acestuia, iar oamenii rezumă cercetările de pe Wikipedia – provocând în cele din urmă confuzie pentru cursanții ESL. 🙂
- @BenKovitz nu pisici, dar funcționează totuși cu multe alte animale .
Răspuns
Doar o notă amuzantă despre baby-talk. Oamenii de știință folosesc cuvintele vorbire direcționată către copii pentru modul în care părinții sau adulții aliterează, rimează, repetă și folosesc ritmul și ton variat atunci când vorbesc cu bebeluși. Acesta este modul în care bebelușii învață să vorbească, iar părinții care sunt bilingvi vor avea copii bilingvi, atât timp cât ambele limbi sunt vorbită bebelușului. Unele familii cărora li se permite să spună filipinez-americani, de exemplu, vor folosi întotdeauna engleza într-un context formal și tagalog acasă. Bebelușul va învăța ambele limbi în acest fel.
Babbling este în mod specific repetarea unui anumit silabă pentru bebeluși, cum ar fi ba-ba-ba, care începe când bebelușii au vârsta de 6-9 luni. În primele câteva luni ale celui de-al doilea an, vocabularul vorbit crește cu aproximativ 1 cuvânt pe săptămână. Când un bebeluș folosește un cuvânt precum Mama sau Dada, „se numește„ holofrază ”- un singur cuvânt care exprimă un gând întreg. Acest lucru se datorează faptului că bebelușii înțeleg de aproximativ 10 ori mai multe cuvinte decât pot spune. Aproximativ 21 de luni este un„ explozie de numire „în care știu de două ori mai multe cuvinte. Se numește” Denumire „deoarece cuvintele pe care le cunosc sunt de obicei substantive.
Până la vârsta de 5 luni, bebelușul are deja o preferință pentru accentele și ritmurile propriei culturi, deci nu există cu adevărat un cuvânt global pentru zona specifică de dezvoltare a limbajului copilului pe care îl menționezi Nu mă refer la toate culturile, dar probabil că unele au un cuvânt pentru asta, după cum ați menționat. Lipsa pronunțiilor adecvate este pur și simplu un proces de dezvoltare și este subiectivă pentru copil. Toți copiii mici stăpânesc gramatica de bază conform unui program, aceasta se numește „gramatică universală”.
Dificultățile limbajului – cum ar fi bâlbâitul sau repetarea cuvintelor sau începerea frazelor – pot fi o parte a dezvoltării tipice a vorbirii, deoarece copiii mici învață să producă aceste sunete. Un copil care poate fi dificil de înțeles atunci când învață pentru prima oară să introducă cuvinte în propoziții va dezvolta de obicei suficientă articulație în timp pentru a fi înțeles. Dacă nu, pot avea o „întârziere a articulației” sau o „tulburare de articulare”.
Sper că ați putea găsi cel puțin un pic de informații bune aici undeva.