Se pare că -que a fost tratat ca un cuvânt. Mai ales Ovidius nu îl tratează ca pe un enclitic, ci mai mult ca pe un cuvânt independent. Acest lucru devine evident în ghilimele, unde -que este în afara ghilimelului, dar cuvântul la care este atașat este în interior. Aruncați o privire la această întrebare într-o instanță specifică a acesteia (pentru versiunea -c ) și această listă pentru o serie de apariții similare în Ovidius.

Nu sunt sigur cum au înțeles sau au definit romanii un cuvânt. Spațierea cuvintelor așa cum o cunoaștem —, inclusiv edițiile noastre de texte antice — nu a fost un fenomen antic . Convențiile de ortografie au evoluat de-a lungul timpului, de asemenea, în timpul epocii romane.

Nu știu alte abrevieri antice în care „cuvântului” -que i se dă propria literă. Dar nici nu am reușit să găsesc alte abrevieri care să conțină -que . În absența exemplelor în ambele direcții, este greu să tragi concluzii foarte puternice. Abrevierile moderne pot fi destul de liberale, dar argumentarea prin analogii moderne este periculoasă.

O întrebare demnă de pus este dacă știm cu adevărat ce reprezintă toate literele din SPQR. Faptul că Templul lui Saturn din Forum Romanum are Senatus populusque Romanus precizat în întregime ( la fel și arcul lui Tit , așa cum a subliniat luchonacho) este o dovadă în sprijinul lecturii standard, dar nu exclude strict alte opțiuni. Cu toate acestea, consider că este cel mai probabil ca Q să fie -que și citirea standard să fie corectă.

Putem ghici doar de ce există un Q, cu excepția cazului în care un autor antic discută tocmai acest punct. Poate că a fost pentru a sublinia „și”. Poate că -que a fost considerat un cuvânt separat.Poate că oricine a venit cu asta nu s-a gândit mult și decizia sa a rămas. Poate că a fost să o diferențieze de Suomen Punainen Risti (Crucea Roșie finlandeză). Ultima presupunere este probabil rea, totuși.

Comentarii

• +1 pentru comentariul finlandez (glumă). (Nu se poate găsi o potrivire adecvată în spaniolă)
• Există o mulțime de exemple moderne de acronime sau inițialisme în care literele sunt incluse din partea interioară a unui cuvânt, deși, de obicei, acest lucru este în cazul acronimelor din motive de pronunție sau pentru a face un joc de cuvinte mai bun. De asemenea, pot ‘ Nu vin cu un singur exemplu în acest moment.
• @ Darren îmi pot ‘ să-mi imaginez cât de pronunțat SPQR este mai ușor decât SPR, dar nu știu suficient Latină ca să spun așa.
• @luchonacho la bunicii mei ‘ acasă era o poză cu Romulus, Remus și lupul cu SPQR pe el. Gluma era însemna SPera Que Ruja (așteptați până când lupul răcnește s). Aveam 5 ani și nu puteam ‘ nu mă opri din râs
• @luchonacho s í. Nu pot ‘ să găsesc nici o potrivire în spaniolă, dar tocmai m-ai făcut să-mi aduc aminte de gluma aceea. e inițial în espera este omis pentru a forța gluma.

Consensul pare să fie că SPQR înseamnă Senatus Populusque Romanus, dar există și teoria că SPQR nu nu înseamnă Senatus Populusque Romanus.

De asemenea, ar fi putut fi S enatus P opulus Q uirites R omani.

Am citit acest lucru în intrarea pentru Quirites în dicționarul Langenscheidt Großes Schulwörterbuch Lateinisch-Deutsch la care din păcate „nu am acces chiar acum.

[1] Quiritesque (Pons)

[2] Quiriti (Treccani)

Comentarii

• Bine ați venit pe site! Ar trebui să fie Senatus Populus Quiritesque Romani ? Ar avea sens să avem un et sau -que , deși asyndetonul nu este nemaiauzit.
• Singura problemă pe care o văd cu acest răspuns este că singura inscripție pe care am găsit-o și care are expresia scrisă integral este Arcul lui Titus (@JoonasIlmavirta poate știți mai multe?). Și această inscripție folosește versiunea ” populusque „. Cu toate acestea, acel arc a fost construit în jurul anului 82 d.Hr., care era atunci când exista deja Imperiul Roman (se pare că expresia SPQR se referea la Republica Romană, care sa încheiat în 27 î.Hr.). Deci, dacă Q are o semnificație diferită, ar putea fi necesar să se implice Arcul lui Tit nu a intenționat să folosească SPQR așa cum a fost folosit anterior. class = „answer”>

  Sursa la care se face referire în o intrare Wikipedia :

  SPQR är en förkortning för Senatus Populusque Romanus, [se „na: tus popu” luskwe ro „ma: nus], vilket betyder ” senaten och det romerska folket „. Eller Senatus Populus Quiritium Romanus Romerska riket, senaten och det kviritisk-romerska folket. [1]

  Where referința [1] se referă la o postare pe blog de ” maximuxz ” în 4 iunie 2007. Cine a copiat o bucată de text de aici . Unde găsim următoarea explicație mai jos în textul citat. Am structurat-o cu câteva subtitrări.

  Edit: Am trasat sursa înapoi la un e o versiune mai veche a intrării Wikipedia. Puteți găsi mai multe informații despre SPQR în discuția pe Wikipedia din SPQR , chiar aici . Dar următorul text (inițial dintr-o versiune mai veche a intrării SPQR Wikipedia) ar trebui să ofere în continuare un rezumat bun:

  ” SPQR este un inițialism în latină care trebuie să fie înscris pe standardele legiunilor romane și să fie folosit de republica romană și de imperiul roman. În prezent, apare în stema modernă a orașului Roma, la fel de capabil ca pe multe dintre clădirile civice și acoperișurile de vizitare ale orașului (acestea din urmă fiind plasate inițial din ordinul lui Mussolini, care a folosit frecvent SPQR ca propagandă pentru regim.)

  Inițialismul în sine este supus unei dezbateri continue, alături de fraze și traduceri divergente oferite ca explicații. (Ca orice traducere, inițialismele au o importanță și o acuratețe discutabile, deoarece sensul cuvintelor este supus atât schimbare și complexitate.) Scopul său a fost probabil de cauză arhaică chiar și în epoca romană antică.

  S a reprezentat cel mai sigur Senatus – ” Senat „.

  P este contestat, unii văd în el Populus sau Populusque, ” oamenii ” și ” și, respectiv, oamenii „.

  Q este contestat, a reprezentat orice pentru que (” și „), sau Quirites sau Quiritium (ambele înseamnă ” lăncieri „. Inițial adjectivele cetățenilor romani erau soldați.)

  R probabil a reprezentat Romae, Romanus sau Romanorum, tradus în ” din Roma „, ” Roman ” sau ” al romanilor „, respectiv. Toate acestea conduc la fraze divergente:

  Interpretări posibile

  • Senatus Populus Quiritium Romanus

  Senatus Populus Quiritium Romanus Senatul și cetățenii „asociați romani, Quiritium fiind genitivul plural al lui Quiris, ” cetățean „. Acest inițialism este dat de Castiglioni și Mariotti, autori ai unui renumit dicționar latin, printre alți cărturari.

  • Senatus Populus Quiritium Romanorum

  Senatus Populusque Quiritium Romanorum Această versiune este remarcabil de similară jurnalului de mai sus și urmează aceeași logică, auto tradus ca ” Senat și oameni ai cetățenilor romani. ”

  • Senatus Populus Quirites Romanus

  Senatus Populus Quirites Roman noi Aceasta este o altă revizuire și, de asemenea, urmează aceeași logică.

  • Senatus Populusque Romanus

  Senatus Populusque Romanus Senatul și familia romană Această versiune a început să fie utilizată încă dintr-un stadiu complet incipient al republicii romane și ulterior a continuat să fie folosită în timpul imperiului roman. Ca atare, apare în majoritatea monumentelor și documentelor de top. Un bun exemplu în acest sens este Arcul lui Tit construit în jurul anului 81 d.Hr. pentru a-i cinsti pe Tit și pe tatăl său împăratul Vespasian. Este, de asemenea, utilizat în coloana lui Traian, care a fost construită în anul 113 d.Hr. pentru a aduce un omagiu salarial împăratului Traian. >

Senatus Populusque Romae. Această versiune se traduce prin Senatul poporului din Roma și poporul din Roma. Scopul Populus ” people „, sufixul que înseamnă ” și ” și caracterizarea Romae ” din Roma „. Această versiune are marele merit că traducerea sa în limba engleză este pur și simplu cea mai bună, dar precizia sa istorică este în special dubioasă. Traducerea în limba engleză este folosită în filme și seriale TV despre Roma antică.

Despre Quiris

Trebuie să ne dăm seama că un cetățean al Romei era de așteptat să vină la lovituri pentru republica romană. includ femei, copii și probabil chiar sclavi. Toate aceste clase erau membre ale poporului roman, dar nu cetățeni ai republicii romane. Un bărbat roman liber care avea adjective ale drepturilor și își îndeplinea îndatoririle, care era competent și dispus să fie în contradicție cu republica și poporul să fie cetățean, membru al unei restricții, de fapt un subgrup din interiorul poporului. Prin urmare, un cetățean ar fi inițial numit Quiris – un ” spearman „.

Despre Quirities

Acest lucru poate fi văzut și cuprins în denumirea inițială a dreptului cetățenilor: ” Ius civile Quiritium „. Într-o ocazie demnă de încredere, Iulius Cezar a supus o legiune insurecționară acceptând aparent adjectivele cererilor lor și apoi adresându-le faimos cu: ” Quirites ” – ” cetățeni ” Suetonius: Divus Julius 70. Legionarii șocați au strigat, reafirmându-și loialitatea față de iubitul lor comun.

Despre SQPR vs SPQR

Poate că o traducere modernă mai precisă a țintei originale ar fi: ” Senatul și cetățenii poporului Romei.” – ” Senatus Quiritesque Populi Romae „, care, din păcate, ar schimba inițialismul în ” SQPR „. Cu toate acestea, deoarece cuvântul instruct este secundar conjugării în latină, s-ar putea rearanja la ” Senatus Populique Quirites Romae ” sau ” Senatus Populi Quiritesque Romae ” pentru ” SPQR ” . Nu ar fi latină elegantă, dar înțeleasă.

Declinare de responsabilitate: Nu am studiat niciodată o latină.

Comentarii

• Singura problemă pe care o văd cu acest răspuns este că singura inscripție pe care am găsit-o care are expresia scrisă integral este Arch of Titus (@JoonasIlmavirta știi mai multe?). Și această inscripție folosește ” populusque ” versiunea. Cu toate acestea, acel arc a fost construit în jurul anului 82 d.Hr., care a fost atunci când a existat deja Imperiul Roman (se pare că expresia SPQR se referea la Republica Romană, care sa încheiat în 27 î.Hr.) Deci, dacă Q are un alt adică ar putea fi necesar să se presupună că Arcul lui Tit nu a intenționat să folosească SPQR așa cum a fost utilizat anterior.
• @luchonacho Nu ‘ nu sunt suficient de familiarizat cu romanul inscripții pentru a spune care citiri ale SPQR au fost găsite în totalitate și care nu. Am menționat templul lui Saturn în răspunsul meu, deci cu acel arc de triumf se obține un scor 2 pentru Senatus populusque Romanus . Este bineînțeles bine să fii conștient de faptul că această lectură ar putea să nu fie singura, dar atestările oricărei alternative din literatură sau inscripții ar face punctul mult mai puternic. (Totuși, acest răspuns a primit votul meu pozitiv pentru că am prezentat numeroase opțiuni.)
• @JoonasIlmavirta Mmm, interesant de văzut că aparent versiunea finală a inscripției din Templul lui Saturn datează din jurul secolului al III-lea, care este tot după Republica Romană. Ar fi foarte interesant să găsim o astfel de inscripție datând din actuala Republică Romană. Acest lucru trebuie să fi fost studiat de cineva! Poate că există undeva o explicație într-o carte sau hârtie.
• S-a spus că sursa originală provine de la ” ” Geschichte der R ö mer ” – (eng. Traducere: Istoria romanilor) de Oskar J ä ger „, iar utilizatorul Wikipedia a spus despre el: ” și este foarte atent în faptele sale „. Puteți citi singură discuția, dar din cauza lipsei de dovezi clare, teoria a fost eliminată din Wikipedia.

În ceea ce îmi amintesc despre studiile mele de istorie latină și romană (cu ceva timp în urmă), Q (reprezentând que = și, așa cum am explicat deja în alte răspunsuri și comentarii) a fost introdus exact în subliniază uniunea Senatului și a Poporului , dar nu-mi amintesc ocazia sau indic o sursă pentru aceasta.

Comentarii

• Bine ați venit pe site! Dacă dvs. (sau oricine altcineva) vă amintiți detalii despre acest lucru, ar fi foarte interesant de văzut.
• @JoonasIlmavirta: mulțumesc pentru bun venit! Am văzut un link către această postare și am fost curios să văd despre ce se referea întrebarea (.. Locuiesc în vechiul ținut Sabines ‘ …).

Interesant este cartea din 1895 (sau 1896) Inscripții latine de James Egbert Jr. oferă un studiu prin intermediul, bine, al inscripțiilor latine, inclusiv acronimele. O versiune online a cărții poate fi găsită aici .

Un citat relevant, după părerea mea (paginile 415-6):

Anumite principii generale vor fi de avantaj în interpretarea abrevierilor.

1. Cuvintele scrise în formă prescurtată constau fie din litera inițială ( si (n) g (u) la ), fie dintr-un grup continuu de litere mai mult sau mai puțin restricționat ca număr. În acest din urmă caz, litera finală a abrevierii este prima consoană a unei silabe, dar aceasta nu este o regulă exactă. T = Titus ; TIB = Tiberius ; CLAVD, CLAV, CLA = Claudia ; QVIR, QVI, Q = Quirina .

2. Dacă un cuvânt este compus din mai mulți membri, regula de mai sus se aplică fie cuvântului tratat ca întreg, fie fiecărei părți componente considerate ca fiind cuvinte individuale.Astfel, signifer poate fi abreviat sintetic SIG sau SIGN, sau SIGF analitic pentru signum și fer , deci BENEFlC, BENEF, B sau din nou BF = beneficiarius , DVMTAX sau DT = dum taxat , QQV = quoquoversus , PQ = populusque .

Acest lucru în teorie este sistemul de abrevieri până la sfârșitul secolului al III-lea d.Chr. determinat, dar este probabil că ignoranța sau o neînțelegere a celei de-a doua reguli, combinată cu o lipsă de cunoaștere a părților componente ale cuvintelor ca determinare a formelor prescurtate, au dus la încălcarea principiului continuității literelor ….

Paginile 417-460 oferă o listă de acronime, unde putem vedea mai multe adăugând Q whe n cuvântul include un sufix que , deși aceasta nu este o regulă universală. Exemplele includ:

• DNMQE: devotus numini maiestatique eius
• EQDD: eademque dedicavit
• FQEEV: fideque el esse videbitur
• HHQ: heres heredesque
• IMP.PQR: imperium populusque Romanus
• LLQ: liberis liberabusque
• PQS: posterisque suis
• S.ET SLPQE: sibi et suis libertis, libertabus posterisque eorum

Interesant, SPQR nu a fost singura abreviere bazată pe SPQ. Cartea de mai sus enumeră, de asemenea, mai multe SPQ + X, unde X include: A (Albensis), C (Corsiolanus), L (Lavininus), T (Tiburs).

Poate că există câteva analize suplimentare în carte relevante pentru întrebarea la îndemână, dar nu aveți timp în acest moment. Tot ce pot concluziona din aceasta este că „în teorie”, până în secolul al III-lea d.Hr. regula a fost să adăugați Q pentru que într-un acronim. De aici SPQR, care precedă secolul al III-lea d.Hr.

Sau este o practică obișnuită să adăugați prima literă a conjuncțiilor (sau cel puțin conjuncția „-que”) în acronime?

Căutați acest lucru din tradiția engleză modernă de a omite articole precum „și” sau „de” din acronime. Romanii nu au urmat neapărat aceeași estetică.

Se pare că romanii au considerat „que” ca un cuvânt separat, & l-a abreviat separat.

Un motiv pentru aceasta poate avea Am fost pronunția propriu-zisă a expresiei la acea vreme. Poate că au subliniat -que atunci când vorbesc, probabil. În plus, există faptul că nu și-au spațiat cuvintele separat, așa cum facem noi astăzi. Poate că sufixul -que a început ca un cuvânt separat, dar a devenit considerat un sufix mult mai târziu.

Comentarii

• Bine ați venit pe site! Latinul s-a dezvoltat inițial ca limbă orală, așa că nu ‘ nu sunt sigur ce ar însemna că -que a început ca un cuvânt separat, spre deosebire de un sufix. Cu toate acestea, atragerea atenției asupra definiției romane a unui cuvânt (sau a lipsei acestuia) este un punct bun de subliniat. Efectul encliticilor asupra stresului a fost menționat într-o întrebare mai veche dacă sunteți interesat.