Este corect să spui că persoana A este “ imagine scuipătoare ” sau divizarea “ imaginea ” a persoanei B?

Pentru a extinde puțin pe Răspunsul excelent al lui Claudiu , pare să existe o progresie / evoluție interesantă aici:

• metaforă : „parcă ar fi fost scuipat din gura tatălui său” (1689).

• metonimie :„ el este chiar scuipatul tatălui său ”(1825) – când metafora este destul de banală, nu mai este explicată în întregime.

• idiom / clișeu : „scuipatul și imaginea tatălui său ”(1859) – o formulare deosebit de eficientă a metonimiei se solidifică într-o frază reutilizată pe scară largă.

• corupție : „imaginea spitten” (1878) – analiza originală a sintagmei se pierde.

• reanalysis : „imaginea scuipătoare” (1901) – acest nou și ciudat cuvânt „spitten” devine înlocuit cu ceva care este cel puțin sintactic mai ușor de înțeles.

• reanaliză ulterioară / eggcorning : „imaginea despărțitoare” (1880 (!?) , 1939) – expresia se schimbă în ceva care este mai semantic plauzibil – este mai ușor să ne imaginăm modalități prin care ar fi putut apărea „divizarea imaginii” decât „imaginea scuipătoare”. / ul>

  (NB: exemplele mele nu sunt citate; aceste date date sunt atunci când fiecare formă pare să fi apărut)

  Huh: deci, urmărind datele tuturor acestor forme (în OED ), Am primit o surpriză! Se pare că, în timp ce „divizarea imaginii” vine în 1939, după data „imaginii scuipătoare” după cum ne-am aștepta, forma „imaginea despărțită” apare în 1880, în Specimens of Westmorland Dialect : „Soa t „kersmas up itfells Și doar să fii imaginea plăcută Ov a kersmas manger yersells.” Aceasta este doar după prima citare a „spitten” (1878, în „spitten picter”) și cu mult înainte prima citație pentru „spitten image” (1901)!

  Ce se întâmplă aici? Limbajul scris tinde să rămână în spatele limbii vorbite cu destul de mult timp, așa că s-ar putea ca, în 1878, progresul să fi mers mai departe decât sursele citate, așa că „spitten” fusese deja de ceva vreme înainte de a ajunge reanalizat la „împărțit” – și se întâmplă ca „imaginea împărțită” să fi lovit norocos cu un colecționar de dialecte timpuriu și a fost înregistrat mai prompt decât fac majoritatea monedelor. Sau poate că fusese reanalizată într-o etapă anterioară, „scuipat și imagine” → „împărțit și imagine”, și apoi corupt „scindat și” → „despărțit” în paralel cu formele „scuipat”? Sau poate chiar și susținătorii „imaginii despărțitoare” de care am râs au avut dreptate tot timpul – oamenii din Westmorland au inventat această formă în întregime separat, în timp ce își împărțeau lemnele de foc de Crăciun în pârâuri?

  Cred că este ceva la fel ca prima opțiune: „splitten” urmează într-adevăr „spitten” și este doar o șansă ca acesta să fie înregistrat remarcabil de devreme. Dar aceasta nu este o presupunere teribil de autoritară … cineva mai bine educat în lingvistică istorică are gânduri la acest lucru?

  Comentarii

  • wow, răspuns minunat . vă întrebați câte alte idiome urmează această evoluție.
  • Răspuns excelent, oferind o perspectivă atât de interesantă despre modul în care un idiom poate evolua. Dacă ar putea fi mai multe răspunsuri de acest calibru (începând cu ale mele.)
  • Probabil că există și ‘ un prim pas, în care scuipatul este o metaforă a materialului seminal. Vedeți comentariile lui Laurence Horn ‘ aici aici și în lucrările sale legate de răspunsul meu.

Acest articol abordează întrebarea dvs.Pentru a rezuma: prima frază părea să fie „scuipat și imagine” sau „Sărac copil! El” este la fel ca propria lui dadda, ca și cum ar fi scuipat din gură. ”Există, de asemenea, paralele cu scuipatul în alte limbi.

Comentarii

• Foarte frumos articol! Un lucru demn de menționat: nu îl citează ca atare, dar se pare că au primit datele / citatele de la OED, deci ar trebui să fie destul de fiabil.

Scuiparea imaginii este corectă, este idiomatic să distanță de altul sau proximitate.

scuipând :

în / la distanță de scuipare, de asemenea, în / la distanță de lovire

foarte aproape de ceva sau de cineva (adesea + din) Marele lucru al casei este că se află la distanță de scuipat de mare . Trecerea la Ascot ne-a pus la o distanță izbitoare de Londra.

Dicționarul Cambridge Idioms, ed. A 2-a. Drepturi de autor © Cambridge University Press 2006

sau de la spit :

fi imaginea scuipătoare a cuiva

pentru a arăta la fel ca altcineva. El este imaginea scuipătoare a tatălui său.

Rezumat

Imagine scuipătoare este cea mai obișnuită frază.

Imagine scuipătoare și fraze conexe (de ex., ” el este [foarte] scuipatul [ ting] [image / picture] „) sunt secolul al XIX-lea. Se pare că a venit mai degrabă din cuvântul scuipat decât de împărțit.

Rădăcinile sale pot fi găsite în secolul al XVII-lea, în

El seamănă cu el în parte; era la fel ca el ca și cum ar fi scuipat din gură o albină.

Aceasta se găsește într-un dicționar francez-englez din 1611 cu o traducere franceză similară. . Poate că fraza engleză a fost tradusă din franceză, sau poate invers, sau poate ambele fraze erau actuale în fiecare limbă. Engleza se găsește și în 1605.

Pentru o istorie completă, sugerăm să citiți ” de nouă pagini Studiu de caz: „spittin image ”” în Etimitologie și tabu de Laurence R. Horn ( PDF ) conectarea unei imagini scuipătoare la scuipat și material seminal.

OED

OED spune că scuipă imaginea (1901) este o modificare a spitten (imagine, imagine) (1878). La rândul său, aceasta este o corupție de spit și (imagine, imagine, preluare) (1859). foarte scuipat este 1825.

În mod curios, divizarea imaginii (sau imaginea divizată ) este înregistrată ulterior (1880) .

Antedating

scuipând imaginea ( OED 1901)

Am găsit un antedat pentru scuiparea imaginii din Hall Caine „s A Son of Hagar , volumul 2 (publicat pentru prima dată în 1886, această ediție 1887):

„Fericit dacă nu arăți imaginea scuipătoare a un prieten de-al meu – „la ochi, vreau să spun – roșu și umflat și așa.

spitten (OED 1878)

Dialectul din Cumberland (1873) de Robert Ferguson sugerează că este cu adevărat din spit :

SPITTEN- PICKTER. sb. ” Asemănare puternică. Yon barn „s his varra spitten-picter . ” – Dick . ” Acel hambar este la fel ca fadder-ul lui ca și cum ar fi fost scuipat din gură. ” – Crav . Expresia a fost utilizată în Eng. Timpuriu. ” El era la fel de ca și cum ar fi fost scuipat din gură. ” – Cotg.

Primele referințe sunt:

• Dick .: Un glosar de cuvinte și fraze care aparțin dialectului din Cumberland (1859) de William Dickinson

spit and image (OED 1859)

The Hopkins Family: or, English Immigrants and Itinerant Players (1847) de Horatio Newton Moore:

” Oh, este chiar scuipatul și imaginea propriului meu copil! la fel ca bebelușul meu ca doi mazăre! ”

foarte scuipat (OED 1825)

Literar Gazette and Journal of Belles Lettres, Arts, Sciences, & c. (1821), într-o poveste: ” Vin și nuci; sau, Chit-Chat după cină.De un Cockney Greybeard „, alias Ephraim Hardcastle:

” nu este chiar scuipatul vechiului More, ”

Precendenți

Celelalte referințe Dialect of Cumberland sunt:

• Crav .: Dialect of Craven (1828) ” De un nativ din Craven ”
• Cotg .: Un dicționar al limbilor franceze și engleze (1623) de Randle Cotgrave

Aici „s The Dialect of Craven: In the West-Riding of the County of York (1828):

SPIT, acel hambar este ca fadderul lui, ca și cum ar fi fost scuipat din gură , ” ie seamănă foarte mult cu el. ” C „estoit luy tout craché; seamănă cu el în toate părțile, era la fel ca el, de parcă ar fi fost scuipat din gură. Cotgrave . Non tarn ovum ovo similar.

Latin ” Non tarn ovum ovo similar ” poate fi tradus mai direct ca ” ca un ou la altul „.

Aici „s Randle Cotgrave” s Un dicționar al limbilor franceză și engleză (acesta 1611):

Craché: m.ée: f. Spet sau scos; împrăștiat, cu ochi.

C „estoit luy tout craché; El i se asemăna într-o parte euerie; era la fel ca el ca și cum ar fi scuipat din gură.” em>

În cele din urmă, prin Laurence Horn , un 1602 și 1605:

1. două girles.., una este ca o bufniță, cealaltă ca un urici, ca și când ar fi fost SPITTE afară dintre gurile lor. [Breton 1602, 5; citat în Binns 1898]

2. Acum arăt ca olandezul ca și cum aș fi SPIT din gura lui. [Houghton 1605, act 4, sc. 1; citat în Stevenson 1948]

Comentarii

• Am ‘ am trimis antedatările OED .

„Împărțirea imaginii” are mai mult sens – dar expresia este „scuipare imagine”. Dar expresia poate fi în proces de o trecere la un mo re formă intuitivă.

Este „scuipând imaginea”. Această problemă mi se pare a fi cauzată de oameni care folosesc expresii pe care „nu le-au citit niciodată. De exemplu, întâlnesc oameni care folosesc„ pentru toate scopuri intensive ,” când ceea ce înseamnă în mod clar este „pentru toate intenții și scopuri .”

Comentarii

• Cred că oamenii aud pe cineva spunând o frază și apoi repetă ceea ce cred că au auzit cu ceea ce pare să aibă sens (în mintea lor) nu că dintre celelalte fraze sunt atât de greșite, dar asta nu este doar ‘ t ceea ce au început. În umila mea părere.
• Unii oameni ignoră idiomuri din gecko. ‘ este atât de obișnuit în zilele noastre încât ‘ este ca un castron într-un magazin de porțelan.

Înțeleg că etimologia expresiei „scuipând imaginea” este că „este o corupție a„ spiritului și a imaginii ”.

To sa cineva este „spiritul și imaginea tatălui său” este să sugereze că subiectul arată și are anumite trăsături mai profunde cu tatăl său.

De-a lungul timpului, aceasta a devenit o imagine „spittin” prin analfabetism, care a făcut să se pună mult mai mult accent pe rândurile de expresie învățate auzindu-le – sau auzindu-le greșit – de la alții). Străbunica mea a spus „spirt” n „image” (pronunțată ușor diferită de „spurtin” image) în același context, pe care îl consider o formă de tranziție care s-a păstrat în munții extrem de rurali în care a crescut.

editat pentru a adăuga: văd câteva referințe care sugerează că aceasta nu este o etimologie probabilă, așa că pot merge doar cu propriile mele dovezi anecdotice pentru sprijin, cred.

Comentarii

• De fapt, această referință din 1893 consideră că etimologia dvs. este corectă.
• 1+ pentru ideea că scuiparea imaginii ar putea fi o transformare din ” spirit și imagine „. Apropo, cum poate ” scuipând ” să fie înțeles? Ca participiu / adjectiv, nu are ‘ prea mult sens.Ca gerunziu, ideea ar putea fi ” produsă prin scuiparea „, dar nu este ‘ t o imagine foarte, foarte curioasă? Cu cât mă gândesc mai mult la asta, cu atât devine ” curioser ” (imit Alice în Țara Minunilor).

Este „scuipând imaginea” din experiența mea. OED listează „Impartirea imaginii” ca fiind folosită în secolul al XIX-lea, care Nu am mai auzit până acum.

Am presupus întotdeauna că era o referință la faptul că Athena era scuipată din gura lui Zeus și, de aici, utilizarea „Scuipă din gura tatălui său”. Folosirea este, din câte știu, de asemenea comună în rândul italienilor în același sens figurativ.