Este “ ghilimel final ” sau “ unquote ”?

Ambele sunt bine și au fost folosite de zeci de ani, din câte știu. OED pe „unquote”:

intr. Folosit ca formulă în dictare etc.: terminați cotația . Vezi cita v. 4c.

1935 E. E. Cummings Let. Mar. (1969) 139 Dar el a spus că, dacă aș suspenda publicarea No Mulțumesc timp de 15 zile, aș ucide o pagină din Aiken.

1935 etc. [a se vedea citatul v. 4c ].

1969 New Yorker 11 oct. 48/2 Apoi domnul Tanks a anunțat ultima oprire în centrul orașului. El a spus „Madison Square Garden, Penn Station + et cetera, et cetera, et cetera, unquote”.

Citatul OED pe „(v. ) „:

…

[4.] c. citat … necitată : o formulă utilizată în dictare pentru a introduce și a termina o ofertă. Frecvență transf., în vorbire sau scriere, introducând și terminând cuvinte citate (sau ironic imaginate a fi citate) din vorbirea sau scrierea altuia.

1935 EE Cummings Let. 3 oct. (1969) 145 The Isful ubiquitous wasless & -shallbeless quote scrotumtightening unquote omnivor etern thalassa pelagas or Ocean.

1950 ‘S. Ransome ’Deadly Miss Ashley xvii. 198 Ea spune, citată, „Ce fată nu ar fi„ necitată.

1956 Times 5 decembrie 1/5 (Advt.), Astăzi, America, sigur sunteți citată în citatul Big Time.

1958 B. Hamilton Too Much of Water xi. 245 Dar el a avut, citat, un motiv vesel de bun pentru a izbi o persoană specială, necotată.

1961 P. Ustinov Loser viii. 140 El și-a exprimat opinia personală că imaginea a fost citată excelent pentru America necotată.

1973 D. Robinson Putred cu onoare 8 Britanicii … văd prea mulți oameni ca tine la Londra. , și români, toți citează diplomați necotați

Bazat după experiența mea:

• Dacă este însoțit de citate aeriene , termenul este cu siguranță necitat .

• Dacă se referă la semnul de punctuație, citatul final este cu siguranță corect.

• Dacă urmează direct cuvântul „citat”, „s necotează . (I n alte cuvinte, sintagma este „cotați necitarea”, nu „citatul final de citat”. )

• În context formal, dacă trebuie să folosiți cuvintele (mai degrabă decât să folosiți punctuația și formatarea pentru a marca ghilimelele), rămâneți la citat final .

În caz contrar, oricare dintre termeni este un joc corect.

Comentarii

• Răspuns magnific.

Această întrebare a fost sursa unei dezbateri aprinse cu un prieten, așa că a trebuit să se facă unele cercetări suplimentare . Am stabilit că atât „citatul final”, cât și „necitarea” au evoluat împreună cu telegrama (1861-1901) și cu Dictaphone (1881-1907). (Datele reprezintă perioada aproximativă de evoluție de la implementarea timpurie a tehnologiei până la prima utilizare documentată a „cotării finale” sau „necitată” asociată tehnologiei.) Niciun termen nu exista înainte de aceste tehnologii.

Western Union a furnizat aceste instrucțiuni către secretari, circa 1907:

„Deoarece semnele de punctuație nu sunt nici numărate, nici trimise, cu excepția instrucțiunilor scrise pentru a le trimite, aceste semne pot fi omise , cu excepția punctului și a punctului de interogare.Dar în telegramele importante, unde urmează să fie transmisă o cotație directă, cea mai sigură metodă este de a denumi semnele punctuației, inclusiv ghilimelele, ca în exemplul următor:

Inserați în ipotecă la pagina nouă, sfârșitul primului paragraf, aceste cuvinte cită în caz de neplată la plata virgulei obligațiunilor … păstrează posesia cotării la sfârșitul perioadei de proprietate.

Cele mai vechi exemple pe care le-am putut găsi tipărite au fost în transcrierile telegramei guvernamentale oficiale în jurul anului 1901 și toate aceste exemple au fost „citat final”.

Cele mai vechi exemple de „necitare” din tipăriturile erau, de asemenea, în transcrieri ale telegramei guvernamentale oficiale, în jurul anului 1910, cu distincția notabilă că toate erau telegrame transatlantice.

Se pare că au evoluat două standarde. „Cotația finală” a fost utilizată în telegramele interne și „necotarea” a fost utilizată de operatorii cablurilor transatlantice. Utilizarea ambilor termeni a fost aproximativ egală ca raritate până la mijlocul anilor 1930, când a existat o creștere bruscă a volumului comunicării transatlantice de natură oficială din cauza războiului. „Unquote” a devenit brusc mult mai frecvent, deși „Citatul final” nu a devenit mai puțin obișnuit decât fusese. Utilizarea combinată a celor doi termeni a crescut dramatic cu aproape toate noile instanțe „necotate”.

Ca standard în telegrame, „citat final „a venit cu siguranță pe primul loc, dar a fost complet înlocuit de„ necitare. ”Când punctuația a fost explicată pentru transmisie, a fost transmisă ca scrisă (mai degrabă în cuvinte decât în simboluri). Pe baza practicii de încărcare a cuvântului,„ necitare ”este un cuvânt mai ieftin de transmis. Atât expunerea pe scară largă la operatorii de cablu în timpul războiului, cât și economia de cost cu un singur cuvânt ar fi putut influența schimbarea. Până în 1954, un manual similar pentru utilizatorii de afaceri ca și pamfletul de instrucțiuni din 1907 recomandă utilizarea „necotării”.

Ambii termeni au trăit în afara t moștenitor scop funcțional îngust esențial interschimbabil. „Unquote” este acum mult mai frecvent ; „sfârșitul citatului” este un pic anacronism, poate fermecător din acest motiv.

Comentarii

• Unquote are, de asemenea, avantajul major de a fi un cuvânt care este puțin probabil să apară în materialul citat. Dacă vi se solicită să schimbați un text în CITARE, CRED că ar trebui să înceteze CITAREA, textul ar trebui să includă sau nu cuvântul ” END ” Nu sunt sigur dacă acesta este ‘ motivul principal, deoarece telegramele, indiferent de motiv, arată că transmisia se rupe la fel ca cuvântul ” stop ” [ce înseamnă ” EL AR TREBUI DE OPRIT DE A MAI VIZITA ” înseamnă?], dar ar par un argument logic în favoarea ” UNQUOTE „.

Am auzit că oamenii spun „necitată”, dar am presupus întotdeauna că este vorba despre o corupție a citatului final. Wiktionary susține această afirmație. O căutare rapidă a Corpusului de engleză americană contemporană găsește 288 de cazuri de necitare lângă „citat”, de obicei într-o frază precum

El a fost, citat, necitat, ocupat.

Deci, necitatare este cu siguranță un cuvânt pe care oamenii îl folosesc.

Comentarii

• I ‘ m nu sunt sigur cum ‘ punctez ” citat unquote „, dar eu ‘ Sunt destul de sigur că nu ar trebui să existe ‘ să existe o virgulă în expresia. Poate că ” El era –quote unquote– ocupat. ”
• @Martha: am copiat punctuația din COCA. Dar îmi place mai mult felul tău.
• @Rhodri: Sunt de acord.

În general, am auzit întotdeauna „citat-necitat” folosit în secvență directă înainte de un singur cuvânt, adesea unul care este pus la îndoială. Exemplu: insistă asupra faptului că produsele cu conținut scăzut de grăsimi sunt quote-unquote sănătoase!

Desigur, niciodată scrie de fapt „citat-necitat”. Este doar pentru cuvânt vorbit. Când scrieți, pur și simplu puneți citate în jurul cuvântului „sănătos”

În ceea ce privește „citat” și „sfârșit citat”, acestea sunt utilizate în jurul corpului unei citate efective.

El insistă faptul că citat produsele cu conținut scăzut de grăsimi sunt calea de urmat pentru cei care încearcă să continue o dietă sănătoasă. sfârșitul citatului

Aici, aceste lucruri nu sunt scrise niciodată, folosite doar în timpul comunicării vorbite pentru a clarifica o parte din propoziție care este un citat.

Nu se poate „anula” o frază sau un cuvânt dacă este citat, cu excepția cazului în care, desigur, doriți să eliminați cuvânt sau frază fiind citată. Nu are sens? Pentru a „sigila” un citat, trebuie să „terminați citatul” sau „sfârșitul citatului” care să satisfacă și să finalizeze contextul menționat. cu „sfârșitul citatului”.

Apreciez ceea ce profesorul meu din clasa a VIII-a ne-a învățat pe mulți dintre noi când un elev „citează” și „necitează” ceva care a spus că „am uitat de mult. Dar îmi voi aminti întotdeauna lecția lui de a fi împărtășită imediat acolo după un cuvânt sau o frază citată …

Dacă cineva poate căuta istoric unde acest termen s-ar fi transformat în prezentul său hidos (cu excepția multor reporteri și anunțători pe NPR), aș aprecia informațiile!