Este “ wot wot ” sau “ what-what ” o expresie autentică britanică? Dacă se presupune că ' se batjocorește, ce se bate joc de el?

Din câte știu eu, tic-ul verbal „wot wot” este specific britanic, georgian și cu siguranță un marker de clasă superioară.

Într-adevăr, unul dintre cei mai renumiți adepți ai acestui tic verbal „wot wot” a fost George al III-lea (cel al Independenței Americane), așa cum se vede în filmul „Nebunia regelui George” (recomandat ).

Nu le-am numărat, dar scenariul pune zeci din aceste „wot wot” în gura actorului Nigel Hawthorne. Și par să se aplice indiferent atât la evenimentele nesemnificative din viața de zi cu zi, cât și la chestiuni politice importante. Această trăsătură contribuie la înfățișarea unui rege care are nevoie constantă de aprobare din anturajul său, adesea asaltat de îndoieli că este apt pentru sarcina pusă pe umerii săi, uneori predispus la ascunderea în spatele autoritarismului, dar de fapt nesigur de a fi perceput cu adevărat ca primul cu adevărat Rege englez al dinastiei Hanovrei.

În mod semnificativ, el este, cel mai bine din amintirile mele, singurul personaj din film afectat de acest tic verbal. Acest lucru nu este în niciun caz suficient pentru a presupune că ar fi putut începe tendința. Cu toate acestea, dacă filmul trebuie să aibă încredere în acest subiect, el trebuie să-l fi amplificat cu siguranță. Cu atât mai mult având în vedere lungimea domniei sale (deoarece se pare că există o regulă despre regii nebuni atât în Franța, cât și în Anglia, ca aceștia să se bucure de o lungă domnie ;-))

În unele dintre -cercuri de clasă, îl puteți auzi în continuare sub forma unui singur „ce?”, adăugat la sfârșitul unei propoziții colocviale scurte ca o modalitate scurtă de a întreba „ce spuneți?” în contextul unei invitații.

Un exemplu de utilizare ar fi: „Să plecăm la plimbare, ce? [ce zici]” sau „se pregătește o furtună, ce? [ce crezi]”. Deoarece este perceput ca fiind de modă veche și ușor snob, este batjocorit ușor în piese, spectacole și cultură populară și a devenit și acum un clișeu.

Ori pe vremea „Regelui George” și „paltoanelor roșii”, sau poate fi mai târziu (dar nu ar fi „wot wot” ci „ce”) acest stereotip ar fi putut fi extins în Statele Unite ale Americii către întregul popor britanic (din nou presupun că mi-e teamă).

Ca o parte, există în engleză multe alte ticuri verbale regionale prin care oamenii interceptează un cuvânt la sfârșitul unei propoziții în ordine. să cer aprobare.

• De exemplu, în Canada, se spune foarte mult „eh?”. Este ca și cum ai trimite o invitație pentru „aprobare empatică” și a devenit, de asemenea, un stereotip. „Canucks nu o pot pierde pe asta, nu-i așa?”
• În Singapore este „unu” sau „lah”.
  „Va ploua din nou, lah. „Aș fi mai bine să stau acasă, unul”. În acest caz, înseamnă ceva de genul „Nu crezi?” Sau aproape de „Sunt” destul de sigur despre asta. ”
• În SUA, uneori poți auzi unii oameni interceptând frecvent„ ca ” la sfârșitul propozițiilor și chiar uneori la mijloc. În acest caz, cred că nevoia semantică este una asemănătoare cu cea mai obișnuită „știți”: a cere permisiunea de a nu elabora. Nu am nicio idee însă, cum a ajuns să fie „ca”.

Comentarii

• @Alain Pannetier Pentru a fi clar Alain, nu este că răspunsul tău nu este excelent (este), ci pentru a acorda manual o recompensă aparent, trebuie să aștept 24 de ore … să vă mulțumesc că ați răspuns la atâtea dintre întrebările mele dificile!
• @Billare, aceasta pare a fi o nouă recompensă 😉 Deoarece unele dintre puncte sunt doar conjecturale, vă pot sugera să așteptați câteva zile pentru a vedea dacă mai mulți membri EL & S pot completa ceea ce am propus.
• @Alain Pannetier OK.
• +1 pentru istorie. Ați câștigat ' să nu auziți " ce ce? " folosit în zilele noastre în engleza britanică, cu excepția evocă imagini cu twits de clasă superioară, dar un singur " ce? " este un marker suficient de comun pentru clasa superioară. BTW, ' este în mod specific oamenii din Newfoundland care spun " Eh? " , mai degrabă decât toți canadienii, nu?
• Sau, din Asterix în Marea Britanie , " spun, nu ' nu știi ce ' e, ce? "

Ortografia corectă (sau cel puțin originală) pentru termen este „wot”. „Ce ce!” este un malaprop care rezultă din și perpetuează o interpretare greșită a termenului „înțelesul lui.

„ Wot ”este foarte vechi. Provine dintr-o conjugare formală arhaică de la persoana a treia a„ spiritului ”(verbul ), care la un moment dat însemna „a ști” sau „a înțelege”. Expresia completă, atunci, a fost inițial „tu wot”. În cele din urmă s-a scurtat la „y” wot ”și, în final, pur și simplu„ wot ” .

Cu aceasta, scopul frazei ar trebui să fie acum destul de clar. „Wot” este pur și simplu o versiune foarte, foarte veche, a uneia dintre cele mai utilizate expresii din limba engleză modernă: „y” know ”.

Comentarii

• +1 pentru linkul către inteligență. Iată o altă întrebare despre spirit . Thx pentru această actualizare. Sunt ' departe de cărțile mele în engleză veche, dar o voi verifica cât mai curând posibil.
• Aceasta este o idee interesantă, dar nu ' nu cred. Există vreo referință credibilă?
• Cred că este ' o caricatură stereotipică a vorbitorilor britanici de la începutul secolului al XX-lea sau sfârșitul secolului al XIX-lea, dar ceea ce mă întreb este, este stereotip și totuși nu se regăsește în literatura de azi, ca dovadă scrisă că britanicii adevărați vorbeau în acest fel sau nu.

Aș asocia „…, ce ce?” cu un stereotip de ofițer militar de modă veche, precum Colonel Blimp . „Wot wot” (pronunțat la fel, deci un analfabetism deliberat) ar putea fi o afectare a comediantului Russell Brand .

În prezent, cea mai obișnuită utilizare este în programul de televiziune al copiilor preșcolari WotWots și gama de jucării corelată.