Gramatical corect: ' sunteți rănit ' și ' vă rănește '

Bazându-se pe răspunsul Joe , gramatical, „rănitul” din

„Ești rănit?”

este un participiul trecut al verbului „a răni”, folosit formal în sens tranzitiv (= a provoca durere sau vătămare cuiva), dar combinat aici cu auxiliarul „fi” pentru a forma voce pasivă .

Pe de altă parte, „rănitul” din

„Nu hurt? „

este doar infinitivul gol al verbului intransitiv „ a răni „(= a fi în durere), folosit cu auxiliarul „do” pentru a forma un interogativ la timp prezent .

Verbul „rănit” se întâmplă doar să fie neregulat, astfel încât aspectul său de participiu trecut s identic cu infinitivul gol. Gramatica devine mai clară dacă o înlocuim cu verbe mai regulate cum ar fi, să spunem, „injure” și „ache „ (care au și avantajul că” răni „este întotdeauna un verb tranzitiv, în timp ce” durere „este în general intransitivă):

„Are you injur ed ?”   (be + participiu trecut)
„Te doare?”   (do + infinitiv gol)

Și da, participiul trecut al verbelor englezești se comportă gramatical ca un adjectiv , deci este legitim și să analizăm prima propoziție ca „Ești < adjectiv >? „

Într-adevăr, mai multe adjective englezești (inclusiv, în special, cuvântul ” trecut „) a început ca participii din trecut ale verbelor, dar mai târziu a pierdut legătura cu verbul original. Acest lucru se poate întâmpla deoarece verbul în sine a căzut din uz (de exemplu, „escroc” mai este rar folosit ca verb, dar „strâmb” este încă un adjectiv perfect bun) sau pentru că participiul neregulat original a fost înlocuit cu unul mai regulat (ca în „trecut” vs. „trecut”, sau „forjat” vs. „lucrat”).

Chiar și atunci când atât verbul cât și participiul său rămân în comun Utilizați, nu este neobișnuit ca participiul să dobândească semnificații secundare sau conotații care nu se regăsesc în mod direct înapoi la verb. De exemplu, de pe capul meu, adjectivul „copt” , în timp ce în mod clar un participiu trecut regulat al verbului „coace”, are și semnificația argoului „mare pe marijuana” care nu „corespunde cu nici o semnificație a verbului original.

Probabil că acest lucru este oarecum adevărat și pentru„ rănit ”, de asemenea chiar dacă este inițial participiul trecut al unui verb tranzitiv, în uz comun nu are nicio conotație cu privire la existența unui agent activ care a cauzat vătămarea. Adică, puteți fi rănit (adjectiv = participiu trecut) chiar dacă nimeni nu ți-a rănit (timp trecut).

Celelalte răspunsuri sunt corecte, dar, în calitate de vorbitor nativ, aș dori să observ că „Te doare? „poate avea conotații nedorite aici. Pentru mine, sună ca și cum ai fi întrebat despre un fel de durere periodică sau nedefinită, mai degrabă decât despre o durere imediată și prezentă (de exemplu„ Te doare deseori? ”în schimb) din „Vă doare chiar acum? ). De asemenea, sună mai mult ca durere emoțională decât durere fizică.

Dar acestea sunt impresiile mele. Alți vorbitori nativi pot interpreta întrebarea în mod diferit.

Comentarii

• Sunt de acord. ” Doare ” = ” Mă doare (acum) „. ” Am rănit ” = ” mă doare (cronic / în general) „. Cu leziuni fizice, îl exprimăm ca și cum membrul ar fi un agent extern ” Spatele mă ucide! „, deci ” este ” este subiectul. De asemenea, leziunile fizice sunt adesea pe termen scurt, deci este implicat pe termen scurt. Dar pentru traumele emoționale / psihologice, deoarece ne identificăm cu creierul nostru, subiectul este doar persoana. Și dimpotrivă, durerea pe termen lung este implicată.
• Nu este un vorbitor nativ, deși rezident pe termen lung în SUA și exact așa aș tinde să o interpretez. Mai ales în ceea ce privește aspectul emoțional față de aspectul fizic.

Oricare dintre opțiuni este corectă, dar pentru un sens diferit. Cuvântul „rănit” face două sarcini diferite aici.

„Hurt” în „Ești rănit?” este un adjectiv, adică ceva de genul „rănit”, așa că „întreabă practic„ Ești rănit? „. Într-o propoziție ca aceasta, ai putea folosi orice adjectiv (deși sensul ar fi diferit).„ Ți-e frig? ” , „Ți-e foame?”, Etc.

„Hurt” în „Do you hurt?” Este un verb, adică ceva de genul „simți durere”, așa că „întreabă practic„ Te simți durere?”. Într-o astfel de propoziție, ați putea folosi orice verb, de ex: „Cânți?”, „Exiști?”, Etc.

„Te doare?” este cu siguranță corect din punct de vedere gramatical.Cu toate acestea, niciun vorbitor nativ de engleză (de ambele părți ale Atlanticului) nu l-ar folosi.

Hurt este:

• un adjectiv care înseamnă „în durere”

• un verb care înseamnă „a fi în durere” dacă este folosit fără un obiect.

  • Subiectul poate fi o persoană întreagă – Mă doare – sau o parte a corpului – Mă doare mâna , mea mâna doare .
  • Nu are tendința de a însemna că cineva a suferit o vătămare, ci se confruntă doar cu durerea, mai ales atunci când este utilizată în forma progresivă.
  • Deoarece rănit funcționează ca un adjectiv, mâna mea este rănită , de exemplu, este și o propoziție validă.

• un verb care înseamnă „a provoca durere sau vătămare” dacă este folosit cu un obiect – Am accidentat-o pe Sally .

Și Do te doare? este o propoziție interogativă gramaticală care ar lua al doilea sens de mai sus.

Diferența dintre te doare? și ești rănit? – doare presupune că nu există vătămare vizibilă și, prin urmare, trebuie să întrebați dacă persoana suferă, sunteți rănit ar fi dacă nu aveți a văzut persoana și se întreabă dacă a suferit o vătămare.

Problema este că cuvintele „rănit” și „rănit” au fost folosite foarte recent pentru a înlocui cuvintele perfect adecvate „suferă” și „suferință” (Aș sugera din motive de pretențiune), de exemplu, în loc să folosească afirmația fără echivoc „Joe suferă de când își pierde slujba”, în schimb, anumitor persoane le place să spună „Joe suferă de când și-a pierdut slujba”, ceea ce este foarte ambiguu, așa cum implică în mod egal „Joe suferă” și „Joe îi rănește pe ceilalți”.
Până în ultimele decenii, acțiunile asociate cu „rănit” și „rănit” au fost întotdeauna lucruri pe care cineva le-a făcut pentru a provoca suferință la alții, de exemplu „Joe îl rănește pe Jenny cu abuz verbal și fizic, biata Jenny suferă. „Dacă„ rănirea ”și„ suferința ”sunt acceptate ca sinonime, atunci cuvântul„ rănirea ”va avea două semnificații contradictorii. Soluția simplă este de a insista întotdeauna ca cuvântul „suferință” să fie folosit atunci când înseamnă suferință.