Într-un site-ul de programare, cineva tocmai a scris:
Nu pot să-i fac pe amândoi să-și găsească obiectele relevante.
Se pare că am mai auzit ceva asemănător, spune:
Parcă nu-l găsesc.
Cu mintea mea simplă, aș crede că ceea ce înseamnă cu adevărat este:
Se pare că nu îl găsesc.
… pentru că ceea ce doresc cu adevărat este să nu pare să găsească X, dar cu adevărat îl găsești .
Întrebarea mea este: este obișnuit să spui „nu pot” să par ”atunci când cineva înseamnă cu adevărat„ Se pare că „nu pot să o fac” și este „corect” (în orice sens ar avea sens) ?
[edit] Există altul întrebare despre cum se folosește „pare” în formă negativă ; cu toate acestea, interesul meu este puțin diferit. Aș vrea să știu cum percep vorbitorii nativi de engleză expresia „nu pot să par …”: de exemplu, dacă cineva caută ceva de ceva timp, ar spune mai degrabă (1) „nu pot să par să-l găsesc „sau (2)” Se pare că nu-l pot găsi „? (1) mi-ar părea (chiar ușor) ilogic sau este doar un mod natural de a-l spune?
Comentarii
Răspuns
Întrebarea mea este: este obișnuit să spui „Nu pot” să par ”, atunci când cineva înseamnă cu adevărat„ Se pare că pot „nu o faci” și este „corect” (în orice sens ar avea sens)?
Da, este comun și diferența este că prima exprimă un anumit nivel de frustrare, ca în „M-am uitat peste tot și„ nu pot să-l găsesc. ”
A doua construcție ar exprima un anumit nivel de resemnare”. Se pare că nu o pot găsi, așa că va trebui să ne descurcăm fără ea.
Cele două pot fi folosite și în mod interschimbabil atunci când nivelul frustrării sau al resemnării este scăzut.
Comentarii
- Accept acest răspuns ca fiind cel mai instructiv [pentru cel care a întrebat, în acest moment]. Și celelalte răspunsuri și comentarii au fost utile. Mai multe comentarii, precum și răspunsul lui Colin Fine ' au indicat conceptul de ridicare . FumbleFingers a menționat distanțarea a vorbitorului de ceea ce se spune. TRomano a expus complet na ï vet é din OP ' s de analiză. Va multumesc tuturor! 🙂
Răspuns
Cu „mintea simplă”, înțeleg OP că spune că el analizează propoziția mai degrabă ca un robot de prima generație, astfel:
Nu pot {par să o găsesc}.
Nu calculează.
Dar „se pare că găsește” există un pic frumos de deixis , pe care doar un HAL îl va prelua.
cannot {seem to {find}} este un inline-aparte care aici ar putea fi parafrazat ca „nu pot găsi deși sunt și am căutat”.
Comentarii
- Mulțumesc! Dar
cannot {seem to {find}}este simplificat lacannot{seem to find}care se evaluează lanot-making-sense🙁 Problema este să găsești modul în care un vorbitor nativ se transformă!CAN(seem(find(x))înseem(!CAN(find(x))deoarece în sistemul meu mentalseemnu poate fi cuibărit înCAN. (Unde!este prescurtat pentruNOT). - poate " mi se pare că nu-l pot găsi " este un pas de mijloc?
- " par " există un cod / * comentariu * / într-un limbaj de programare de generație viitoare care acceptă nu numai instrucțiuni dar metadatele care dezvăluie intenția și starea mentală a programatorului.
- par poate fi o expresie lexicală de repetare / recurență / iterație. A încercat să se întâlnească cu el " accidental " în campus câteva săptămâni după ce i-a fost prezentată la petrecere, dar ea nu părea să fie în locul potrivit la momentul potrivit.
- @lebatsnok Raising este destul de frecvent în limba engleză. Este ' un pic de parcă vrei să spui " Se pare că nu îl pot găsi " dar acest lucru nu ar fi gramatic, așa că " îl ridicați " și veți termina spunând " I nu pare să o găsească " în schimb. Acesta este, din câte îmi dau seama, destul de automat printre difuzoarele fluente. Un caz mai simplu este preferința pentru " Nu cred că ' nu cred că o înțelege " peste " cred că nu ' o înțelege " (deși ambele alternative sunt gramaticale în acest caz). Acesta este, din nou, automat, AFAICT.
Răspuns
Seem este un „ ridicarea la subiect ” verb.
Răspuns
Se pare că nu îl găsesc.
Am subliniat situația de aici, sugerând că circumstanțele sau situația îmi provoacă incapacitatea, nu eu.
Parcă nu-l găsesc.
Mă pun în evidență aici, sugerând că este vina mea că nu o pot găsi, nu circumstanțele sau situația.
Varun KN, de " mintea simplă " Mă refeream la cineva ca mine, care poate înțelege mai mult sau mai puțin o limbă engleză, dar nu are intuițiile unui vorbitor nativ: P (dar, desigur, la recitire, sună ca o recursivitate infinită)